Eminescu din povestea noastra in viziunea lui Mihai Grajdeanu

Articol despre proiect in Romania libera, 25 mai 07 - proiectul ia amploare, dar tot n-avem bani sa platim desenatorul

Mari Romani, sectiunea evenimente - Time Out din februarie 2007

Feedback pe text de la Alex Tocilescu - Frankfurt - Sun, 6 May 2007

Abia astazi am reusit sa termin Istoria Literaturii, despre care voi incerca
sa vorbesc in continuare.

Ok; ce e bine e ca este, ca exista; e scrisa misto, e unitara, adica nu
se vede - sau doar putin - ca au lucrat trei oameni la ea. A iesit ceva
straniu si plin de umor, ceea ce imi permit sa cred ca este bine.
Banuiesc ca veti inlocui "tz" cu "t", adica un "t" cu virgula dedesupt.
Ce m-a pus pe ganduri este concluzia cartii si rezolvarea misterului.
Adica ok, aia isi retrag cartile pentru ca nu sunt de acord cu cei
tineri; dar nu explicati de ce intre cei batrani si cei tineri nu
exista o legatura, care in alte literaturi - ca sa vorbesc despre ce stiu:
in cea americana si cea britanica - exista.

Pai, pur si simplu pentru ca in literatura romana exista o pauza de
vreo treizeci-patruzeci de ani. Intre fratii Petrescu, sau hai, Eliade,
si Luca, Alex, Baietica, Muiut Chiva nu se afla nimic. Un gol urias, creat
de comunism (desi, recunosc, in poezie avem o continuitate...). Si asta
este ce lipseste, de-aia nu se lipesc Vechiul si Noul. Sau poate ca nu
lipseste, poate ca literatura a existat si in timpul ala - i-as numi pe
cei de la Targoviste, Simionescu, Radu Petrescu si Costache Olareanu -
dar nu a citit-o nimeni. Mai nimeni. Pentru ca in scoli nu s-a terminat
inca Sadoveanu, nu s-a micsorat Eminescu, se invata aceeasi poezie din
clasa a intaia pana la bac. Una la mana, deci.

Iar literatura tanara, netalentata, dupa cum ati observat destul de
corect, si prea obsedata de ea insasi, incearca sa umple golul, pornind
de unde se oprise literatura, adica din perioada interbelica. Toti acum
sunt Henry Miller, si toate fetele Anais Nin. A doua la mana, deci.

Si in ultimul rand: avem o literatura fara caractere, daca le excludem
pe cele ale lui Caragiale - si alea sunt destul de superficiale, la
urma urmei. Dar unde este un Raskolnikov? Un Ahab? Un Holden Caulfield?
Un Batranul din Batranul si Marea? Nicaieri. Niciunde. Avem numai
personaje unidimensionale, dramele unor personaje lipsite de suflet.

Articol din Timeout, octombrie 2006

Articol despre proiect in Adevarul de sambata, 3 februarie 2007

Mostre desenate de Adrian Grajdeanu - Bucuresti